adinuca

Astazi ma gandeam cat de mult mi-as dori sa pot scrie in fiecare zi despre fiecare zi. Imi place senzatia aceea pe care o am citind ce am scris dupa mult timp. Atunci cand problemele nu mai sunt de actualitate si inima nu mai bate cu atata putere ca atunci cand se intampla. Atunci cand in afara de intamplarile ce ma coplesesc reusesc sa vad si ce a ramas bun in urma lor. Cand intamplarea in sine nu mai este importanta ci numai ce am invatat din ea.

 

As fi vrut de exemplu sa ma pot aduna si sa scriu duminica, dupa ce m-am plimbat cu ambulanta intre doua spitale, dupa ce T mic a cazut de pe terasa in cap. Oare cum as fi scris atunci? Astazi deja praful s-a asternut peste intamplare si nu mai pare atat de grava ca duminica. Deja si-a smuls coaja de la bubita, nu au aparut reactii neplacute si intre timp si-a spart deja o data buza. Zile ca cele din week-endul trecut (cand numai in doua zile s-a jucat cu paienjenii, l-a luat C de pe pervazul geamului de la etaj, l-a ciupit un pui de ochi si a culminat cazand in cap) imi amintesc de ce nu am vrut baiat. Din egoism… De ce sa imi fac eu probleme cand cu T mare este atat de lin totul…

 

Totusi scriind atat de rar, ma "pastrez" pentru momentele cu adevarat importante. Cum ar fi cel de maine… Maine daramam ce a ramas din casa veche. Acesta este momentul care marcheaza intr-un fel sfarsitul agoniei sau extazului (ca nu m-am hotarat inca ce a fost, dar pe masura ce trece timpul incep sa uit ce a fost rau si sa pastrez ce a fost bun) constructiei casei noastre. Parca sunt acolo cand se materializeaza visul. Fiecare caramida care va cadea va reprezenta o linie a visului meu. Este minunat sa pot fi acolo cand realitatea deseneaza visele din capul meu. Va doresc si voua sa fiti prezenti la visele voastre si se vor materializa cu siguranta.

 

Promit sa revin cu poz(n)e maine. Asta daca nu se intampla ceva cu aparatul sau cu mine (in sensul ca as puta fi asa extaziata incat sa uit sa fac fotografii).

 

PS In week-end am facut tarcuri noi pentru pui si gaini. Daca nu uit, le pozez maine. Au iesit o minunatie.

E drept mic, dar deosebit de important. Este pasul ce ne diferentiaza de vremurile oarecum necivilizate de cele civilizate daca se poate spune asa.

 

Avem in sfarsit apa in casa. In sensul bun, ca daca nu era bun nu eram asa vesela. Mai precis curge apa la chiuveta de la bucatarie si la WC-ul copiilor. Acum mai avem inca un pas spre confortul deplin. Daramarea fostei case si instalarea fosei septice.

 

Acum carcotasii o sa-mi spuna – cum am mai auzit si printre prieteni nostri – "ti-ai facut casa la tara sa ai confortul de la oras?". Ei bine, da. Nu cred ca viata la tara trebuie neaparat sa insemne lipsa confortului. Si daca il putem avea, de ce nu? In plus nu intentionez sa poluez apa din panza freatica cu o latrina in fundul curtii. Asa ca mai bine cu fosa si hidrofor. Iar pe prietenii nostri ii invit la noi si promit ca nu vor putea folosi nici WC-urile din casa, nici apa curenta si daca ma supar nici electricitatea. Doar WC-ul din curte…

 

Va astept. Pentru restul, numai bine si va mai astept in vizita pe la mine

Nu stiam ce ne astepta anul asta. Din martie l-am rugat pe prietenul nostru sa ne trimita alta echipa. Zis si facut… am primit-o in mai. Ca dupa sarbatorile de Paste, ca saptamana viitoare, ca candva (cacofonia a fost intentionata). Echipa pe care am primit-o in mai era formata din Imi, un baiat laudaros din cale afara, care darama munti la prima discutie si care mi-a rulat prin casa vreo 20 de oameni. Parea ca nu se hotareste cu cine sa lucreze. In tot acest timp nu se lucra deloc. Se venea marti seara si se pleca vineri dimineata. Se purtau discutii, se trageau concluzii dar nu se facea nimic. In afar de o tencuiala aplicata soclului casei (adica pe dinafara)

In sfarsit dupa vreo trei saptamani am aflat ca el nu ii platea pe oameni, nu le spunea ce sa faca si asta era motivul pentru care echipele debordau de atata interes si pofta de lucru.

 

Am renuntat la echipele prietenului nostru si am negociat cu a n-a echipa si in sfarsit ne-am apucat de treaba:

- am dat sapele jos si am turnat unele noi

- am dat tavanele de la etaj jos pentru ca echipa de anul trecut uitase sa puna folie anticondens. Cu aceasta ocazie am descoperit un cuib de 7 cucuvele care se simteau minunat la mine in pod. Erau 3 adulte si 4 puiuti. Ne-am despartit cu lacrimi in ochi, mai ales eu, deoarece imi distrusesera vata minerala din tavanul a 2 camere facandu-si tunele prin ea.

- am dat tavanele de la parter jos inlocuind polisitrenul cu rigips. Aici e o discutie mai lunga. Cand am turnat placa peste parter, ne-a invatat seful de pe pompa de beton sa punem peste cofrag polistiren expandat. In felul asta aveam izolatia si tavanul gata drept. Gresit. Tavanul n-a fost drept si echipa de anul trecut a gasit solutia sa o acoperim cu un alt strat de polistiren, extrudat de data asta. Asa ca ne-am ales cu un strat de 8 cm de polistiren lipit de tavan cu aproape nimic si intre cele doua straturi cu adeziv. Si tavanul tot stramb. Asa ca am renuntat la el.

- am dat jos tencuiala de pe soclu pentru ca era prea groasa

 

 Dar macar am inceput sa avansam. S-a lucrat relativ haotic si pare ca am pierdut lucrurile de sub control. Noi vorbisem cu seful de echipa ca-i platim lucrarile cand acestea sunt gata. Adica ai terminat de pus faianta iti dam banii pe faianta si tot asa. Insa noi cum suntem niste oameni atat de milosi, daca omul a pus faianta si mai avea de dat cu chit noi ii dadeam banii de faianta. Astfel incat el se apuca imediat de un alt lucru pe care nu-l platisem pana atunci ca sa mai ia alti bani. Asa incat ne-am adunat la sfarsit cu o sumedenie de lucrusoare marunte dar neterminate, astfel incat nicio camera nu putem spune ca este gata, gata. Aici o bucatica de plinta, aici un chit neterminat, aici un chit nespalat, aici o reparatie la tavan si tot asa. In afara de aceste bucatele o mizerie de nedescris pe parchetul nou si pe usi, o cada de pe care era luata folia si baia inca mai avea mici lucrari de suportat si asa mai departe. Echipa s-a evaporat iar noi am adus un alt meserias care sa termine treaba celorlalti si sa puna parchetul pe scari. Meseriasul asta nou a inceput cu reparatiile unor chestii pe care eu oricum nu le vedeam dar el le vede. Ma simt ca in Manastirea Argesului si imi caut o gaina prin curte pe care sa o botez Ana ca asa nu mai terminam in veci. 

 

Va invit totusi sa dati un tur, scuzati dezordinea si mizeria:

 

Bucataria

 

 Sufrageria

Un dormitor

 

A cui credeti ca este camera asta? A lui T mare firesc, ca si baia de aceeasi culoare

 

Camera lui T mic

Baia lor si a oaspetilor; observati avantajul de a fi mai mare… decizi culorile spatiilor comune

Hol etaj

Dormitorul nostru din nord, pe care l-am inaugurat deja avand in vedere ca nu aveam unde dormi

Baia albastra

 

Va mai arat cand va fi curat si totul gata, daca o sa mai prindem momentul…

 

 

Este un post greu pentru ca ne-am apucat in septembrie anul trecut si inca nu am terminat.

 

Am incepu din nou de la oferte. Am vazut multe echipe, care de care mai pretentioase si mai sigure pe ele. Daca ati trecut vreodata printr-o amenajare probabil ati auzit: "Sigur noi face, ne pricepem, facem cel mai bine, am mai facut, facem si asta si asta…" Nimic mai fals.

 

Am ales o echipa care lucra pentru un prieten care face case.

 

Inainte de a se apuca de treaba am fost cu C si am curatat pe langa toti peretii resturile de material de la zidarie ca s-a lucrat si la constructie cu atat risipa pentru ca noi eram la serviciu si nu puteam supraveghea totul. Am muncit amandoi doua zile cum nu am muncit niciodata fizic in viata mea. Dupa aceste doua zile nu m-am mai putut urca in masina de febra musculara ce aveam.

 

 

 

Apoi a venit echipa pe curat, s-au instalat in casa si s-au apucat de tencuit. Ca asta era de facut.

 

Inainte de tencuiala, am uitat sa o precizez ca am facut instalatia electrica cu un vecin si am fost foarte multumita. Repede, bine, ieftin si aveam sa aflu week-end-ul trecut cu foarte mare responsabilitate. Apoi au venit si instalatorii si si-au tras tevile asa cum le-au tras (in sensul ca au tras tevile, facand santurile de ingropare la minim). Am montat si ferestrele si usile si in acest fel am inchis totul si am asigurat frontul de lucru "meseriasilor". S-au apucat de tencuit. Nu va puteti inchipui ce tencuiala de doi lei (si cred ca este un pret mare) a iesit. Au incercat sa faca si glafuri la ferestre si usi. Nu au iesit. Au facut tavanul de rigips la etaj, izoland etajul de pod cu vata minerala, si au batut scandura in pod. Insa chixul major a fost la sape. Au dat nivelul in fiecare camera, asa ca am obtinut sape de inaltimi diferite pentru fiecare camera. In plus am avut camere unde sapa nici macar nu acoperea tevile. Au venit sarbatorile de iarna si am intrerupt orice interventie asupra casei. Noi oricum eram multumiti deoarece facusem mai mult decat ne propusesem pentru anul trecut. Urma ca sapele sa le reparam anul urmator. Nu stiam cum…

 

 

 

 

 

 Bine ca atrecut sfarsitul de saptamana si m-am mai linistit cu instalatorii ca de am avut de furca cu zugravii, parchetarii, faiantarii si am uitat de ceilalti.

 

Acest capitol despre care voi scrie astazi, este menit a-mi aduce liniste si a-mi aduce aminte ca exista si oameni care stiu foarte bine ce au de facut si ca nu am nimerit numai ageamii pentru finisarea casei. Si pentru ca acest capitol, cu acoperisul si cu fatada, se intamplau exact anul trecut pe vremea asta, nu pot decat sa-mi aduc aminte cu placere si sa le multumesc inca o data acestor oameni extraordinari, care au muncit si cu drag si cu mult spor si cu veselie si cu pricepere.

 

Dupa ce s-a construit acoperisul si s-a batut astereala, am aflat ca cei care construisera casa trebuieau sa bata si pazia (sau florarul cum ii spuneau cei cu acoperisul). I-am platit in plus pe aceia sa bata pazia (acea stinghie de lemn de la capatul capriorilor). Nu am gasit pazie decat asa valurita, cum se vede in poze, cu toate ca mie mi-ar fi placut ceva drept si alb.

 

 

 

 

 

 

 

Ne gandeam acum deja la fatada. Pentru ca termosistemul si apoi tencuiala decorativa ne costa mult si auzisem o multime de povesti despre cum nu a iesit bine decorativa astfel incat cautam cu infrigurare o alta solutie. Si am gasit. Se numeste siding si este un fel de lambriu orizontal din material plastic. Am cerut oferta si am studiat niste site-uri si am facut doua alegeri: culorile pentru fatada si pentru acoperis. Totul va fi verde… Casa Verde…

 

Pretul acestei fatade (manopera si materiale) a fost cam egal cu pretul manoperei pentru fatada clasica, in plus am obtinut o fatada garantata 50 de ani cu termosistemul gata instalat. In plus o pot spala cu furtunul.

 

Am ales intai siding-ul insa am montat primul acoperisul pe care l-am ales tot verde.

Baietii care au montat acoperisul, Tica, Titel si nea Emil, trei baieti extraordinari de la Buzau, de unde am cumparat si acoperisul. Am cerut oferte si de la Lindab si de la Gerard si de unde n-am cerut… Ei au fost cei mai buni ca pret si, aveam sa aflu ulterior, ca executie. Am ales culoarea sa fie verde am platit avansul si ne-am apucat de treaba.

Au montat baietii toata invelitoarea in 7 zile. Stateau pe casa de dimineata pana seara. La pranz cand erau afara 40 de grade, masurate la umbra ne rugam de ei sa coboare de pe casa sa nu li se intample ceva. Ei raspundeau "nu va faceti probleme ca asta ne e meseria". Pe la 4 dup-amiaza nea Emil se apuca sa gateasca pentru toti si se umplea curtea cu mirosuri imbietoare. Atunci coborau si baietii probabil mai atrasi de mancare decat de rugamintile noastre.

Inca o data le multumesc acestor oameni extraordinari, niste profesionisti cum rar mai exista.

 

Apoi, am avut bucuria sa-i primesc la noi in curte, pe baietii care au montat termosistemul. Marius a fost seful de echipa, un baiat de vreo 20 si ceva de ani, dar un profesionist fantastic. La fatada totul a fost matematica, nu s-a risipit material si totul a mers ca un ceas elvetian. In 10 zile am fost gata, fara mizerie in curte, fara resturi.

 

 

Iar cu aceste lucrari am finalizat exteriorul.

 

 

 

 

Ne-am bucurat, ne-am laudat la toti prietenii, inclusiv la pritenii nostri ingineri constructori. Am aflat cu aceasta ocazie, un mare adevar. Ca greul si cheltuiala mare abia incepe. Ca daca pana acum, noi nu prea ne pricepeam si putea sa iasa oricum, acum la finisaje, unde cat de cat stim ce se intampla, o sa ne enervam mai mult decat pana acum.

Mare adevar.

Voiam sa postez aceasta insemnare mai tarziu adica, cand ii venea randul la povestiri, dar sunt intr-un hal de nervi ca nu mai pot tine postul in frau.

Sa incep cu inceputul. Am cautat un instalator care sa ne faca instalatia termica si sanitara in casa. Dupa mai multe incercari ratate, fie din cauza pretului, fie din cauza nesimtirii si a delasarii unora, care uitau ca avem intalnire, ne-a fost recomandat dl Ionescu. N-o sa spun mai mult despre el si nici despre firma lui pentru ca oricum nu ma mai poate ajuta la nimic. Omul cu referinte excelente – fost director tehnic la o firma de echipamente de instalatii, fost director pe la Metrologie si-a facut omul firma pe cont propriu. Laudabil pana aici. Vine omul la fata locului, dupa ce in prealabil ii dadusem schemele cu casa si pozitionarea (dorita de noi a) caloriferelor. Ii spun inca de atunci ca acea camera pe care noi o prevazusem pentru centrala pare cam mica insa nu aveam nimic impotriva sa ridicam echipamentele pe pereti (ce se putea ridica).

In fine ne trimite oferta, pe care noi o agreem, si semnam un contract. Oferta arata cam asa:

 

1. Cazan comb.solid F_ _ _ _ _ _ 30 Kw0.  1

2. Regulator tiraj  1

3. Kit serpentina –vana termostatica  1

4. Radiator V&N 11×600x520  1

5. Radiator V&N 22×600x520  2

6. Radiator V&N 22×600x720  1

7. Radiator V&N 22×600x800  1

8. Radiator V&N 22×600x920  1

9. Radiator V&N 22×600x1000  3

10. Radiator V&N 22×600x1400  1

10. Radiator V&N portprosop 500×1100  1

12. Radiator V&N portprosop 600×1100  1

13. Radiator V&N portprosop 500×1800  1

11. Distribuitoare complet echipate  2

12. Cutii distribuitor  2

13. Teava cupru 18 mm 12

14. Teava cupru 22 mm  12

15. Boiler electric cu serpentina 200 litri  1 

16. Robineti tur + retur  13set

17. Vas expansiune 50 litri  1

18. Pompa circulatie G r _ _ _ _ _ _  1

19. Pompa recirculare G r _ _ _ _ _ _ 1

20. Pompa boiler G r _ _ _ _ _ _  1

21. Vas expansiune 12 litri 1

22. Termostat de contact  1

16. Materiale pt montaj (olandezi, teava PP, 1100

supape de siguranta, aerisitoare automate, supape sens,

sarituri, robineti trecere, filtre, conectori, fitinguri PP,

fitinguri cupru, bride, cositor, pasta lipit, sarituri,

calti, dibluri, holsuruburi, izolatie, banda perforata, etc…..) 1

Manopera montaj

 

Asta pentru incalzire iar pentru instalatiile sanitare alta:

Materiale instalatie sanitara

Materiale diverse (tevi scurgere PP, fitinguri PP, coliere, bride, holsuruburi, valsir, teava PPR, fitinguri PPR, conectori, izolatie, banda perforata, etc)

Manopera montaj

 

Poate este bine de precizat ca eu am cerut o instalatie functionala. La momentul ofertarii, eu ca un om care nu ma pricep (cu toate ca dupa experienta asta, am inteles ca trebuie sa te pricepi si inca foarte bine la ce-i ceri meseriasului sa faca), m-am gandit ca una din pompele alea impreuna cu unul din vasele de expansiune vor crea impreuna un hidrofor. Gresit… Acum am in casa cu o pompa in plus adica 4 pompe si nu am niciuna care sa scoata apa din put. Asta-i alt contract, dupa cum, cu zambetul pe buze, m-a anuntat. Da, domnule Ionescu, este alt contract dar nu cu dumneavoastra.

 

Dar sa revin. Putul nostru de apa se afla la 1 metru si jumatate de camera tehnica. Din cauza unei deficiente de gandire, cand s-a turnat fundatia, a venit un alt instalator care ne-a facut un pustiu de bine, facand o evacuare prin soclu si nicidecum prin fundatie cat despre admisia de apa in casa, a uitat… La domnu’ Ionescu am aflat ca teava de apa trebuie ingropata la 80 cm in pamant, adica trebuie sa sapam pe sub fundatie si prin casa. In plus daca tot nu aveau loc echipamentele in camera tehnica… ce-ar fi sa sapam si sa betonam un fel de groapa lipita de casa in care sa asezam o parte din echipamente si sa facem si trecerea de apa tot prin groapa. Zis si facut, dai sapa groapa, izoleaz-o (ca panza freatica este la 1 m), toarna betoane. Gata groapa, care e mai mult un beci. Cat despre evacuare, cea de la bucatarie este pe afara, si o vom astupa cu 80cm pamant pe cea de la bai in care la un moment se varsa si cea de la bucatarie.

 

 Apoi vazand cu totii ca in camera tehnica nu este loc, s-a decis renuntarea la boilerul electric de 200l si inlocuirea cu doua de 100l. Atata doar ca atunci cand l-a adus boilerul era doar cu o serpentina fara electric.  Dupa ce a adus boilerul acesta s-a dovedit ca de fapt echipamentele incap toate in camera tehnica asa incat groapa a devenit inutila.

 

Ne-a adus si un vas de expansiune care nu era nou, adica avea zgarieturi de bomfaier si urme de calti si de pasta pe el. L-am intrebat ce-i cu echipamentul si de ce nu este nou. Ne-a raspuns aiuritor: "l-am montat la cineva si acel cineva a vrut unul mai mare si l-am adus aici dar eu vi-l garantez doi ani, cat si pe unul nou". Eu i-am spus ca am platit echipamente noi si ca le vreau noi si el mi-a spus ca este ca nou, dar pana la urma l-a schimbat.

 

Acum cum stam?

 

Simplu, omul si-a luat toti banii iar eu am in casa dupa cum urmeaza. O centrala, multe pompe care nu functioneaza pentru ca nu au apa, deoarece apa in casa va intra "dupa un alt contract". Cand va intra apa in casa, pe timp de vara eu va trebui sa o incalzesc la aragaz, daca nu am bani de instalatie solara anul asta, deoarece omul a uitat ca trebuia sa aduca boiler electric cu serpentina, asa cum scria in contract.

 

Fosa… ei fosa este alta discutie… contract separat, deh. Oferta lui se ridica la 10.500 lei. Fara sapatura (apropos nicio munca necalificata, cum ar fi datul gaurilor, sapaturi sau altceva nu intra in sfera lui de interes) Am gasit fosa cu aceleasi caracteristici pe la 5.500 lei; cu totul…

 

Si acum am aflat vesti de pe front (cel de lucru, ce credeati)… am un cos si functioneaza… asa am aflat ca functioneaza centrala domnului Ionescu. Nu stiu daca incalzeste ceva insa niste conducte si o pompa d-alea tot or folosi la ceva. Poate cand mi-oi monta singura caloriferele, ca si alea sunt pe jos nemontate

 

Acum eu stau si ma intreb daca pentru o lucrare zic eu mare, cum a fost a mea oameni astia nu se ocupa cum trebuie, ce trebuie sa construiesti ca sa capeti ceea ce ai platit? Si sa te trateze in tara asta ca pe un client.

 

In plus am aflat ca nu se pune problema de criza in tara la noi. Am incercat sa contactez alti distribuitori ai firmei de unde am toate echipamentele (cea cu F) si nimeni nu vrea sa lucreze dupa altul. Deci, daca iti permiti sa refuzi clienti inseamna ca ai mult de lucru, iar eu nu ma rog de nimeni. Sa-i ia naiba pe toti. Cred ca ma apuc sa fac un curs de instalatii…

 Dupa ce am sapat putul, cu toate peripetiile aferente, zidarii s-au apucat sa construiasca parterul. Am optat pentru BCA pentru ca era mai ieftina, adica atat ne permiteam noi si ca se construieste mai repede. BCA-ul a fost YTONG, un BCA foarte dens si greu dupa ce spuneau zidarii. Am inteles ca are si proprietati termoizolante foarte bune, ceea ce daja se simte in casa – vara racoare si iarna caldut pana tarziu in noiembrie.

 

 

 

 

 

Cand era aproape gata parterul, eu eram la o sedinta la birou. Si primesc un telefon: "Doamna, daca facem cos acolo unde ne-ati spus o sa ramana foarte putin spatiu in camera tehnica".  6 perechi de ochi ma fixau care mai de care mai mirate de tupeul de a raspunde la telefon in mijlocul discutiilor. Deh, nimeni nu isi construia pe vremea aia casa. Eu cu vocea joasa, joasa spun in telefon:

- Cum e in proiect?

- Pai este dar nu avem loc in camera tehnica si de centrala si de hidrofor si de boiler si de ce mai puneti acolo daca facem cos…

- (tacere lunga)…

- Il mai facem?

- Daca asa scrie in proiect facem ca in proiect…

- Dar este gresit proiectul…

- Si pe unde va iesi fumul din centrala?

- Pe cos…

- Care cos?

- Pai ala pe care o sa-l faceti…

- Eu?

- Faceti din ala de inox pe dinafara am vazut noi la cineva…

- Si merge?

- Da e cel mai bun, n-are moarte, e izolat…

- (tacere)….

- Deci nu-l mai facem… da? si faceti de inox ca oricum e mai bun…

La sedinta deja se ajunsese la concluzii se imparteau responsabilitati si incasam priviri pline de subintelesuri. Nu de bine…

- Bine nu-l mai faceti, am spus eu cu jumatate de gura si foarte incet.

 

Si nu l-au mai facut… Trag si acum pentru sedinta aia si inca ma uit urat la oamenii care ma priveau cu subinteles atunci.

 

Peste cinci zile am plecat in concediu, in Grecia. A fost primul concediu cu ambii copii la mare. Dar am vorbit la telefon, de companiei de telefonie mobila i s-au dublat incasarile luna aia.

 

Cand m-am intors din concediu placa era deja turnata si in cateva zile s-au apucat de peretii de la etaj.

 

 

 

 

Fundatia fiind turnata, si egalizarea ulterior, mi-am amintit eu ca apa pe care o foloseam noi era tare calcaroasa. Si ce m-am gandit? ce-ar fi sa sapam noi un put nou, mai adanc, adica in a doua panza freatica… Zis si facut. M-am inarmat cu un milion de numere de telefon de pe toti stalpii din Bucuresti, ca le urmaream mai ceva decat un catel cu o cistita in toata regula (apropos cainii fac cistita?). Am sunat si cu greu am gasit o echipa sa vina sa sape. Zic cu greu, pentru ca toti sapatorii astia de puturi, cand auzeau de zona mea ori imi spuneau ca nu vin ori imi triplau pretul. Ulterior aveam sa vad cu ochii mei de ce… Si eu ma cam grabeam, caci constructorii voiau sa se apuce de pereti si eu voiam sa sap putul cam langa casa iar peretii si utilajele de sapat s-ar fi incurcat reciproc. In fine a venit echipa si s-au apucat de sapat. Au sapat intr-o zi 5 metri dintre care 3 de pietre mari dupa care au ajuns la un strat de calcar de care nu au putut trece. Platisem deja un avans, voiau si restul de bani pentru cei cinci metri sapati. Numai ca eu mai aveam un put la cinci metri si nu mai aveam nevoie de altul ci de unul in a doua panza freatica.

Aveam drept ajutor un coleg, care s-a dus cu tupeu la ei si le-a spus ca nu scot utilajele din curte pana nu ajungem la a doua panza freatica. Cu greu seful de echipa a recunoscut ca ei nu aveau utilajele potrivite pentru o astfel de lucrare si a vorbit cu un coleg de breasla care urma sa vina peste trei zile.

 

Luni, cand se implinisera cele trei zile, pe la ora 6 dup-amiaza, cand ne gandeam ce teapa luasem si ca de fapt nu va mai veni nimeni, s-a oprit la noi la poarta o masina cu numere de Bulgaria ce tragea dupa ea o rulota. Din masina au coborat trei oameni atat de negri incat ne-am spus ca parca ne ajungea numai teapa fara si furturile aditionale. Au bagat rulota in curte, ne-au rugat neasteptat de politicos sa le permitem sa o lege la curent si ne-au anuntat ca a doua zi de dimineata vin si utilajele si se vor apuca de treaba.

 

 

 

Doamne cat de negri erau.

 

A doua zi de dimineata la 7 s-au apucat de treaba. Eu oameni care sa munceasca mai mult si mai strict decat romanasii astia nu am mai vazut. Nu mancau decat o data pe zi, cu greu le ofeream pana si apa de baut darminte o bere sau altceva. In trei zile aveam si putul si era si limpezirea gata facuta.

 La inceput se sapa usor, in pamant. Merge tare repede. Apoi dai de pietris. La noi a fost pietris mare care nu incapea decat cu greu in pompa lor de aspiratie. De aia se fereau toti pentru ca stiau ca in zona noastra este pietris mare. Apoi am dat de nisip si iata primul strat. Dupa primul strat a venit placa de calcar. 10-15 centimetri care le-au pus la incercare nervii, puterea si mai ales imaginatia. A venit seful lor cu o sina de tren ascutita la un capat pe care au lasat-o sa cada cu putere de la o inaltime de 3 metri plus cei cinci abia sapati 8. Cu greu s-a spart. Apoi am continuat sapatul. Oricum de la primele pietricele totul a fost ud, a se citi noroi si am umplut curtea cu pietris.

 

 

Dupa ce am ajuns la al doilea strat, s-a facut limpezirea timp de o zi sufland aer cu un compresor in put si scotand apa in acelasi timp. Dupa vreo saptamana am luat probe din apa si le-am dus la analize care au iesit impecabile. As putea spune ca am un izvor de apa plata in curte.

 

Am cateva sfaturi pentru cei care vor se se apuce de o astfel de lucrare:

1. Inainte sa va apucati de sapat, trebuie intrebati vecinii cum sta treaba. Pe la ce adancime sunt straturile, ce fel de apa este. Altfel puteti avea surprize de genul sa va incapatanati la al treilea strat si el sa fie la 80 de metri (ceea ce este de vise urate din punct de vedere financiar), sau apa din al treilea strat sa fie sarata, sau mai stiu eu ce.

2. Contactati de la inceput oameni ce sapa puturi de medie adancime ca sunt mai bine dotati cu utilaje

3. Ganditi-va ce faceti cu ce scoateti din put; noroiul ala cu pietris trebuie dus undeva unde nu va strica gradina si pentru asta este nevoie de o roaba functionala.

4. Limpezirea se face scotand apa din put. Ganditi-va dinainte unde veti varsa toata aceasta apa mai ales daca este frig afara; sa nu inghete peste noapte si sa va treziti cu cel mai mare patinoar din localitate.

5. Urmariti ca putul sa aiba un debit convenabil. 

 

 

Asa ca in aprilie 2008 am inceput in paralel sa sapam fundatia si groapa pentru fosa septica. Daca la prima am avut succes deplin, la groapa pentru fosa lucrurile au luat o intorsatura, oarecum banuita, insa nedorita cu siguranta. Am sapat 1.20m si am ajuns la apa. In doua zile dupa sapataura groapa arata asa…

 

A fost momentul in care am hotarat sa folosim cand va fi cazul (mai exact dupa daramarea in totalitate a casei vechi) o fosa inchisa, ecologica, eventual cu bacterii. Aici in groapa deja sapata am gandit sa facem drenajul fosei.

 

Sa revin la fundatie. Am sapat, s-a cofrat, s-a pozitionat fierul beton.

 

 

Dupa o asteptare de vreo 3 saptamani, din cauza ploilor care inmuiau pamantul si masinile imense s-ar fi afundat in pamant, am chemat cifa cu elefantul (pompa, ma rog pentru cunoscatori) cel mai mare ca trebuia sa toarne peste casa veche; cred ca ar fi mers si unul mai mic dar cei de la statia de betoane au zis ca nu merge. Asa ca am luat ce ni s-a dat, chit ca era mai scump.

 

 

 Ca la orice turnare, ni s-a lasat putin cofragul asa ca soclul a iesit putin stramb dar asta aveam sa vedem cand am decofrat. La altii s-a intamplat mai rau si s-a rupt cofragul si a inceput sa curga betonul, la noi n-a fost asa.

Tot atunci am inceput si distrugerea oazei noastre de verdeata, adica a curtii. Era doar inceputul, din pacate…

 

 

Apoi peste vreo trei saptamani am decofrat si am turnat egalizarea (ca acum nu-mi aduc aminte cum se numeste in termeni stiintifici).

 

 

Greseala mare a fost ca nimeni nu s-a mai uitat pe planuri la aspectul asta sau cu totii am uitat sa izolam dedesubt cu polistiren sau altceva asa ca a ramas neizolat. Pe T mic insa nu l-a interesat si i s-a parut chiar draguta o balaceala pe noua placa.

 

Iata-ne in februarie 2008, pregatiti sa ne apucam de casa visurilor mele.

 

Am mers si am platit o mare parte din materiale, si bine am facut ca in timpul verii cand am construit preturile au iesit cu totul din schema. Numai cimentul s-a scumpit cu vreo 50%. Materialele le-am platit si le-am lasat in custodie la cei de unde le-am cumparat, pentru ca daca aduceam cimentul in curte pana il foloseam noi expira deja. Am adus in curte ce nu se strica, ba din contra ii facea bine sa stea la mine, cheresteaua.

 

 

Apoi ne-am apucat sa daramam o parte din vechea casa si sa-i facem loc in curte celei noi, pe care intentionam sa o retragem mai mult de la strada fata de cum fusese asezata cea veche. Am vorbit cu un vecin, si am platit niste oameni, mai exact trei din care a mai ramas doar unul si ne-am apucat sa demolam. Am vrut sa pastram cat mai mult din vechea casa, nu pentru ca ar fi avut vreo valoare sentimentala, dar asa e felul meu, sa pastrez ca nu stiu niciodata la ce si cand imi trebuie.

Am gresit pentru ca am umplut curtea de gunoaie mai mult sau mai putin utile de care acum, dupa ce am terminat constructia, nu stiu cum sa mai scap.

 

 

 

Intre timp se contura proiectul casei. Toti prietenii care-l vedeau imi spuneau ca este o casa prea mica si ca n-o sa incap in ea. Ba ca dormitoarele sunt prea mici, ba ca baile sunt prea mici si prea multe. Asa ca vrand sa vad cum o sa arate in realitate si cum arhitectura si rezistenta mi-o facea un amic pe putini bani (adica nu puteam sa-l deranjez cu milioane de modificari si fatade) m-am apucat sa invat un program de design astfel incat sa ma duc la arhitect cu lectia facuta de acasa. Si recunosc sa pot visa cate ore vreau eu in fata schitelor si gradinii de vis ce urma sa apara la mine in curte.

 

 

 

 

Si in fine cum visam eu sa arate livada si gradina de legume…