adinuca

Eu nu prea fac politica. Nu-mi place noroiul si nici troaca. Am stat mult sa ma gandesc inainte de a posta aceasta leapsa primita de la Elisa; am fost ajutata si de defectiunile weblog.ro sa ma gandesc mai bine. Si m-am gandit: din respect pentru Elisa am sa postez chiar daca nu-mi face placere subiectul.

Deci: De ce i-as vota pe candidatii la presedentie?

 

1. Crin Antonescu: pentru ca mi se pare ca are cel mai bun discurs politic de pana acum; partidul din care face parte nu are insa destui oameni valorosi care sa fie dispusi sa vina in fata

 

2. Mircea Geoana: l-as vota pentru ca este bun diplomat; si pentru ca este linistit si ne-ar da probabil doza aceea de echilibru care ne-a lipsit atat in ultimii ani

 

3. Sorin Oprescu: aici sunt putin in ceata; nu stiu de ce-mi place dar imi place ceva din discursul lui. Ma astept sa fie putin mai incisiv dar nu aiurea ci pe chestii concrete

 

4. (si cu voia dumneavoastra ultimul pe lista) Traian Basescu: pe el nu l-as mai vota. Se spune ca atunci cand cineva iti face ceva nasol prima data, s-a intamplat, a doua oara n-ai fost atent dar a treia oara esti chiar prost. Eu nu sunt proasta…

 

Leapsa nu merge mai departe la nimeni, cel putin nu trimisa de mine. Daca vrea cineva sa o ia e invitatul meu

 Ii promisesem Irinei ca ii voi arata cum am amenajat dormitorul lui T mare si T mic din oras, in conditiile in care si ea a terminat amenajarea dormitorul ingerasilor ei. Conditiile de la bloc au impus sa restrangem totul si intr-un fel sa folosim acelasi tip de mobilier.

 

Numai ca noi abia acum am terminat de amenajat, din cauza faptului ca biroul lui T mare a intarziat pana vineri seara, si abia acum voi posta imaginile.

 

Am plecat de la asta:

 

 

 

 

T mic avea nevoie de un pat de copil mare iar T mare de birou pentru scoala. Asa ca ne-am amintit de o mobila pe care o vazusem inainte de a ramane gravida cu T mic si care se pare ca ne-a ramas la suflet. Zis si facut am construit in jurul ei si iata ce a iesit:

 

 

 

 

 

 

 

 Ei, asa cum am promis ieri, revin cu poze. Mi-e si greu sa aleg. Cu toate ca seamana cu un fotoreportaj de la un cutremur de pamant, imi plac toate de nu mai pot. Asa ca iata-le:

 

 

 

 

 

 

Si tarcurile de pui…

 

 

 

Astazi ma gandeam cat de mult mi-as dori sa pot scrie in fiecare zi despre fiecare zi. Imi place senzatia aceea pe care o am citind ce am scris dupa mult timp. Atunci cand problemele nu mai sunt de actualitate si inima nu mai bate cu atata putere ca atunci cand se intampla. Atunci cand in afara de intamplarile ce ma coplesesc reusesc sa vad si ce a ramas bun in urma lor. Cand intamplarea in sine nu mai este importanta ci numai ce am invatat din ea.

 

As fi vrut de exemplu sa ma pot aduna si sa scriu duminica, dupa ce m-am plimbat cu ambulanta intre doua spitale, dupa ce T mic a cazut de pe terasa in cap. Oare cum as fi scris atunci? Astazi deja praful s-a asternut peste intamplare si nu mai pare atat de grava ca duminica. Deja si-a smuls coaja de la bubita, nu au aparut reactii neplacute si intre timp si-a spart deja o data buza. Zile ca cele din week-endul trecut (cand numai in doua zile s-a jucat cu paienjenii, l-a luat C de pe pervazul geamului de la etaj, l-a ciupit un pui de ochi si a culminat cazand in cap) imi amintesc de ce nu am vrut baiat. Din egoism… De ce sa imi fac eu probleme cand cu T mare este atat de lin totul…

 

Totusi scriind atat de rar, ma "pastrez" pentru momentele cu adevarat importante. Cum ar fi cel de maine… Maine daramam ce a ramas din casa veche. Acesta este momentul care marcheaza intr-un fel sfarsitul agoniei sau extazului (ca nu m-am hotarat inca ce a fost, dar pe masura ce trece timpul incep sa uit ce a fost rau si sa pastrez ce a fost bun) constructiei casei noastre. Parca sunt acolo cand se materializeaza visul. Fiecare caramida care va cadea va reprezenta o linie a visului meu. Este minunat sa pot fi acolo cand realitatea deseneaza visele din capul meu. Va doresc si voua sa fiti prezenti la visele voastre si se vor materializa cu siguranta.

 

Promit sa revin cu poz(n)e maine. Asta daca nu se intampla ceva cu aparatul sau cu mine (in sensul ca as puta fi asa extaziata incat sa uit sa fac fotografii).

 

PS In week-end am facut tarcuri noi pentru pui si gaini. Daca nu uit, le pozez maine. Au iesit o minunatie.

T mare astazi a mers astazi prima data la scoala.

 

Prilej de emotii, pentru ea dar mai ales pentru noi parintii. C mi-a spus ca el nu a fost emotionat insa ce putea spune, ca doar e barbat, nu face sa il vezi emotionat. Nu credeam ca ma voi emotiona chiar asa, insa toata ceremonia de deschidere a anului scolar mi-au dansat lacrimile prin gene. M-am abtinut cat am putut, dar dupa ce au trecut prin culoarul de flori, nu s-a mai putut si m-am gandit ca ar fi mai bine sa trimit lacrimile la pamant ca poate asa scap de ele.

 

Ea insa, dupa primul moment de dezorientare, mi s-a parut sigura pe ea si multumita. Chiar nerabdatoare sa se apuce de treaba. Putin dezamagita ca azi nu au facut nimic. Cred ca se astepta la sfarsitul zilei sa stie sa scrie si sa citeasca poate sa o trimit la cumparaturi cu bani nenumarati dinainte.

 

Stiu ca e copilul meu, dar mi s-a parut asa de frumoasa azi cum nu mi s-a parut niciodata. Mi-a fost teama ca va fi timida, ea pana astazi fiind o fetita care se pierdea extrem de usor. Astazi a fost putin mai tare decat mine. Mai avea putin si ma mangaia pe crestet sa-mi spuna ca totul va fi bine. Asa ca am tras aer in piept si am facut cunostinta cu noua mea fetita: frumoasa, desteapta, sigura pe ea. Era foarte incantata la plecare ca a spus o poezie. Nu ma asteptam ca timiduta mea sa se ofere sa spuna poezii. Dar cred ca nu o cunosteam. Se pare ca seamana bine cu mama ei – in momentele grele se mobilizeaza exemplar.

 

 

 

Mult succes, scumpa mea si iti doresc din tot sufletul ca scoala sa te ajute sa devii in primul rand OM.

 

Tuturor copiilor care merg de astazi la scoala le doresc succes, rabdare, tenacitate si rezultate pe masura muncii lor.

 

E drept mic, dar deosebit de important. Este pasul ce ne diferentiaza de vremurile oarecum necivilizate de cele civilizate daca se poate spune asa.

 

Avem in sfarsit apa in casa. In sensul bun, ca daca nu era bun nu eram asa vesela. Mai precis curge apa la chiuveta de la bucatarie si la WC-ul copiilor. Acum mai avem inca un pas spre confortul deplin. Daramarea fostei case si instalarea fosei septice.

 

Acum carcotasii o sa-mi spuna – cum am mai auzit si printre prieteni nostri – "ti-ai facut casa la tara sa ai confortul de la oras?". Ei bine, da. Nu cred ca viata la tara trebuie neaparat sa insemne lipsa confortului. Si daca il putem avea, de ce nu? In plus nu intentionez sa poluez apa din panza freatica cu o latrina in fundul curtii. Asa ca mai bine cu fosa si hidrofor. Iar pe prietenii nostri ii invit la noi si promit ca nu vor putea folosi nici WC-urile din casa, nici apa curenta si daca ma supar nici electricitatea. Doar WC-ul din curte…

 

Va astept. Pentru restul, numai bine si va mai astept in vizita pe la mine

 

 

Vinetele se curata subtirel de coaja, se taie cubulete (ca pentru salata boef), se oparesc si se scurg.

Carnea se caleste cu ceapa si ciupercile. Dupa ce s-a calit se amesteca cu vinetele scurse si apoi cu ouale, grisul, condimentele si verdeata.

Se unge o tava cu ulei si se tapeteaza cu pesmet. In aceasta tava rasturnati compozitia, o nivelati binisor si o bagati la cuptor.

 

UP-DATE: Dupa ce l-am facut o data, i-am adus deja o modificare; i-am batut doua oua deasupra care au format o crusta, care il face sa semene foarte mult cu drobul original.

 

 

Se poate manca si numai ea sau ca garnitura la o fripturica la gratar.

 

 

Se spala si se taie rondele si vanata si dovleceii. Se sareaza si se lasa la scurs. Se sterg pe un servet si se prajesc in ulei cu mare grija sa nu se arda nici ele nici uleiul. Mai exact doar le inmuiem. Se scot pe hartie absorbanta. In uleiul in care am prajit rondelele, calim rosiile taiate cubulete micute. Ele vor inghiti parte din ulei asa ca din acest motiv nu trebuie sa lasam sa se arda.

 

Paralel coacem ardeii capia ii curatam de coaja si de seminte si ii tocam fideluta.

 

Turnam rosiile calite peste rondelele prajite pe care le-am pus intr-un bol. Apoi adaugam ardeiul copt, usturoiul, patrunjelul tocat si la sfarsit putin otet dupa gustul fiecaruia.

 

Sincer mie-mi pare mai buna rece de la frigider decat calda, dar gusturile nu se discuta.

 

 

 

 

 

Se curata vinetele de coaja, se taie rondele se dau cu sare si se lasa la scurs pe servetete timp de o ora. Se prajesc in ulei pana se rumenesc usurel.

Gogosarii taiati fideluta se oparesc in solutia de otet zahar si sare.

In borcane nu mai mari de 800 g se aseaza un rand de vinete, unul rand de ardei si unul de usturoi si din cand in cand frunze de patrunjel. Deasupra turnam suc de rosii. Se acopera borcanele si se fierb 20 minute

 

 

 

Vinetele si ardeii se taie in patru se oparesc cu solutia formata din apa, otet, ulei, zahar si sare. 7 minute vinetele si 5 minute ardeii.

Se scurg si se racesc. Se toaca mararul, patrunjelul si usturoiul si se pun alternativ cu vinetele si ardeii in borcane. Se toarna solutia peste ele. Se fierb la bain-marie 20 minute

 

 

 

 

 

Vinetele curatate pijama (stiti voi - o fasie da, una nu) se taie rondele si se oparesc intr-o solutie fiarta formata din otet, apa, sare, miere, foi de dafin si boabe de piper. Apoi se lasa la scurs. Se aseaza in borcane 1 strat de vinete alternativ cu unul de mujdei. Peste ele se toarna solutia racita.

 

 

 

Casuta deja capata forma si am ajuns la curatenie. Bine, mai sunt niste chestii de finisat cum ar fi inca o mana de lavabil in baia de jos, plintele la usi, plintele in unele camere (pe care le-am dat jos, cu ocazia celei de-a patra zugraveli) si alte din astea. Dar noi sa fim sanatosi ca zilele astea, pana in Craciun, le-om aranja pe toate.

 

In week-end-ul  ce tocmai a trecut, profitand de ultimele zile fara T mare si T mic, care sunt inca in tabara de la Breaza, am montat o parte din mobila. In plus am spalat de 100 de ori gresia din bucatarie si tot albicioasa era cand se usuca. Pana la urma am invins-o iar maine cand va veni mobila de bucatarie o vom aseza pe curat.

Planuiam sa bagam lemnele in magazie dar ne-am tot codit in fiecare zi, pana se facea seara si nu mai puteam. Deh, ce sa-i faci? munca grea si noi, inca oraseni, ne-am tot apucat de ce era mai usor.

 

Ceapa deja a inceput sa se strice astfel incat o tot intindem la uscat si o strangem seara. Mie una mi se pare uscata si nu-mi explic de ce se strica dar probabil am culcat-o prea devreme sau am scos-o din pamant prea devreme. Cred ca acest aspect il voi lamuri la anu’ cand ii mai las putin timp pana sa o culc. Cred ca anul asta am fortat-o avand in vedere ca avea toate cozile inca verzi insa ceapa mi s-a parut foarte mare si ajunsa la maturitate.

 

Duminica, am curatat si cotetele la pui ca erau intr-o stare avansata de jale. Ei ca pui, nu mananca in troc, asa cum nici copii mei nu nimeresc intotdeauna farfuria asa incat tot cotetul era plin de mancare si de alte alea. Stiu, stiu, duminica nu se face treaba, dar oare duminica pot muri puii de mizerie? Ca nici sambata nu se face treaba, ca o fost sarbatoare si nici luni ca nu sunt acolo si tot asa. Ma gandesc ca daca consideri treaba pe care o ai de facut ca un mod de a te relexa, se mai pune?

 

 

 

Planuiesc sa facem conserve de ardei iute iar dupa ce or veni copii se ne apucam sa conservam vinete si ardei copti, ca lui T mic tare-i place in bucatarie, sa ne "ajute".

 

Trebuie totodata sa gasim o modalitate sa daramam casa veche. Problema aici se pune ca nu avem unde sa ducem deseurile rezultate sau altfel, daca avem unde le duce costurile sunt atat de mari comparabile cu o fundatie pentru o casa noua.

 

Va aduceti aminte de cucuvele din vata minerala carora le-am stricat cuibul (http://adinuca.weblog.ro/2009-08-05/907235/Finisajele—anul-II.html)? In sfarsit am reusit sa o fotografiez pe una dintre ele. Mi-ar placea sa le imblanzesc dar nu stiu cum.

 

Nu stiam ce ne astepta anul asta. Din martie l-am rugat pe prietenul nostru sa ne trimita alta echipa. Zis si facut… am primit-o in mai. Ca dupa sarbatorile de Paste, ca saptamana viitoare, ca candva (cacofonia a fost intentionata). Echipa pe care am primit-o in mai era formata din Imi, un baiat laudaros din cale afara, care darama munti la prima discutie si care mi-a rulat prin casa vreo 20 de oameni. Parea ca nu se hotareste cu cine sa lucreze. In tot acest timp nu se lucra deloc. Se venea marti seara si se pleca vineri dimineata. Se purtau discutii, se trageau concluzii dar nu se facea nimic. In afar de o tencuiala aplicata soclului casei (adica pe dinafara)

In sfarsit dupa vreo trei saptamani am aflat ca el nu ii platea pe oameni, nu le spunea ce sa faca si asta era motivul pentru care echipele debordau de atata interes si pofta de lucru.

 

Am renuntat la echipele prietenului nostru si am negociat cu a n-a echipa si in sfarsit ne-am apucat de treaba:

- am dat sapele jos si am turnat unele noi

- am dat tavanele de la etaj jos pentru ca echipa de anul trecut uitase sa puna folie anticondens. Cu aceasta ocazie am descoperit un cuib de 7 cucuvele care se simteau minunat la mine in pod. Erau 3 adulte si 4 puiuti. Ne-am despartit cu lacrimi in ochi, mai ales eu, deoarece imi distrusesera vata minerala din tavanul a 2 camere facandu-si tunele prin ea.

- am dat tavanele de la parter jos inlocuind polisitrenul cu rigips. Aici e o discutie mai lunga. Cand am turnat placa peste parter, ne-a invatat seful de pe pompa de beton sa punem peste cofrag polistiren expandat. In felul asta aveam izolatia si tavanul gata drept. Gresit. Tavanul n-a fost drept si echipa de anul trecut a gasit solutia sa o acoperim cu un alt strat de polistiren, extrudat de data asta. Asa ca ne-am ales cu un strat de 8 cm de polistiren lipit de tavan cu aproape nimic si intre cele doua straturi cu adeziv. Si tavanul tot stramb. Asa ca am renuntat la el.

- am dat jos tencuiala de pe soclu pentru ca era prea groasa

 

 Dar macar am inceput sa avansam. S-a lucrat relativ haotic si pare ca am pierdut lucrurile de sub control. Noi vorbisem cu seful de echipa ca-i platim lucrarile cand acestea sunt gata. Adica ai terminat de pus faianta iti dam banii pe faianta si tot asa. Insa noi cum suntem niste oameni atat de milosi, daca omul a pus faianta si mai avea de dat cu chit noi ii dadeam banii de faianta. Astfel incat el se apuca imediat de un alt lucru pe care nu-l platisem pana atunci ca sa mai ia alti bani. Asa incat ne-am adunat la sfarsit cu o sumedenie de lucrusoare marunte dar neterminate, astfel incat nicio camera nu putem spune ca este gata, gata. Aici o bucatica de plinta, aici un chit neterminat, aici un chit nespalat, aici o reparatie la tavan si tot asa. In afara de aceste bucatele o mizerie de nedescris pe parchetul nou si pe usi, o cada de pe care era luata folia si baia inca mai avea mici lucrari de suportat si asa mai departe. Echipa s-a evaporat iar noi am adus un alt meserias care sa termine treaba celorlalti si sa puna parchetul pe scari. Meseriasul asta nou a inceput cu reparatiile unor chestii pe care eu oricum nu le vedeam dar el le vede. Ma simt ca in Manastirea Argesului si imi caut o gaina prin curte pe care sa o botez Ana ca asa nu mai terminam in veci. 

 

Va invit totusi sa dati un tur, scuzati dezordinea si mizeria:

 

Bucataria

 

 Sufrageria

Un dormitor

 

A cui credeti ca este camera asta? A lui T mare firesc, ca si baia de aceeasi culoare

 

Camera lui T mic

Baia lor si a oaspetilor; observati avantajul de a fi mai mare… decizi culorile spatiilor comune

Hol etaj

Dormitorul nostru din nord, pe care l-am inaugurat deja avand in vedere ca nu aveam unde dormi

Baia albastra

 

Va mai arat cand va fi curat si totul gata, daca o sa mai prindem momentul…