adinuca

Iata-ma in sfarsit in fata acestui articol, relativ complex si cu multe peripetii. La inceput, in primul an la curte, nu ne-am gandit sa avem o livada. La capatul terenului, am plantat porumb. Am arat, la pret dublu – ca deh eram noi in sat – am semanat porumbul si am semanat fasole printre cuiburile de porumb, am asteptat sa rasara. Si de aici au inceput greselile celor care nu cunosc si din pacate nu primesc sfaturi de la cei ai locului. Nu ca m-as plange dar asta a fost situatia la noi. Noua ne-a fost mila sa taiem al doilea fir care crestea din acelasi cuib, odata cu prima sapa, astfel incat porumbul a crescut micut. Apoi nu stiu cum s-a facut dar la a doua sapa nu am mai putut intra din cauza buruienilor. Era costreiul mai inalt decat porumbul iar fasolea unise totul intr-o simbioza perfecta. In sfarsit, am ajuns la cules. Am cules 15 tarne de porumb pe care le-am suit in pod. Apoi C a taiat cocenii si balariile. Dupa vreo n ore a venit inapoi in casa si mi-a spus cu naduf: „e ultima data cand fac asta; la anul acolo punem pomi”. In primavara urmatoare, am mai coborat din pod 5 tarne doar, restul au fost o delectare pentru soriceii si probabil sobolanii bastinasi. Si asta ne-a convins definitiv sa punem pomi fructiferi. Si am inceput sa citesc despre pomi. Am aflat primul adevar, in care cred si acum:

Pomi fructiferi se planteaza toamna

De fapt ei se pot planta si toamna si primavara. Dar este indicat sa ii plantam toamna deoarece au timp sa-si refaca radacinile, sa cicatrizeze ranile. Ceea ce am si facut. Se spune ca pomii pusi toamna se prind suta la suta. Mie mi s-a intamplat.

Am fost cu un inginer agronom la Sahateni (jud. Buzau), unde este o pepiniera. El a intrat la doamna inginer in birou si au conversat intr-un limbaj pe care eu nu-l intelegeam atunci (ceva despre fertilizare, autosterilitate, monilioza, boli, etc.). Am luat atunci vreo 30 pomisori. Am luat de toate: meri, peri, pruni, caisi, nectarini, ciresi, visini si piersici. Din cauza ca nu ma pricepeam, nu stiu ce soiuri am luat, ca nu prea i-am luat eu. Gutui nu pentru ca acolo la Sahateni nu puneau de frica moniliozei. Inainte sa mi-i vare in portbagaj, domnul inginer mi-a taiat pomisorii la 80 cm. Gresit, as spune eu azi, cand stiu ca pomisorii se taie la 80 cm primavara dupa plantare.

Domnul mamei mele a sapat niste gropi adevarate pe o ploaie torentiala. S-a murat rau de tot. Apoi noi am plantat in gropi toti cei 30 de pomisori.

Dupa ce i-am plantat, i-am intrebat pe vecinii mei daca au vazut iepuri in zona noastra, sau caprioare. Bineinteles ca nu vazuse nimeni nimic, ba chiar m-au luat putin peste picior privind grija mea excesiva. Aveam sa constat cu tristete, ca iepurii traiesc in zona noastra si ca rod cu multa placere scoarta de copaci. De copaci tineri, mai exact de varsta alor mei. Prin ianuarie 2007 pe un frig de crapau pietrele, am imbracat pomisorii in folie de polietilena pe care am legat-o bine de tot cu o sforicica. Gresit, aveam sa constat in martie, cand i-am dezbracat de folie. Unii mucegaisera. Altii fusesera rosi fara sa mai poata fi salvati de nimic si de nimeni. Au mai ramas cam 20 viabili. In acel an s-au retrasat terenurile agricole si am constatat cu stupoare ca un rand din pomii mei erau pe terenul vecinului, asa ca i-am scos pe tot si i-am replantat. Din fericire au supravietuit tratamentului si au inverzit. Anul ala i-am udat si cam atat. Am incercat sa tinem in frau buruienile, cosind cat am putut de des. Asta se intampla in 2006-2007.

In toamna lui 2008 am completat mica livada pana la 60 de pomisori. Diferenta de pomisori am cumparat-o de la Baneasa. Am fost foarte multumita. Pomi adevarati, mari, frumosi vigurosi. I-am plantat tot toamna. De data asta am cumparat in cunostiinta de cauza. Citisem vreo 7 carti despre pomii fructiferi, ma sfatuisem cu oameni, de meserie sau doar pasionati. M-am dus cu lista de soiuri la cumparaturi. Si am plantat din nou in toamna. I-am imbracat in ziare si le-am legat tot cu sforicele. Bineinteles ca tot satul (a se citi vecinii) a ras in hohote de ziarele mele si mi-au spus prieteneste ca la prima ploaie o sa se scurga pe langa pom. N-a fost asa. In primavara devreme, i-am stropit cu ulei horticol.

Apoi la vreo 2 saptamani am chemat pe cineva, tot de la Baneasa sa mi-i taie corespunzator. Si cand a venit omul (foarte profesionist de altfel, macelar de meserie, dar un om de toata isprava) am avut surpriza sa constat ca 10 din pomii mei disparusera. Mai exact fusesera furati. Mi-am spus ce oameni rai si am inghitit galusca asa cum venise. Insa saptamana urmatoare au mai disparut inca 5 si o parte din lemnele ramase in urma constructiei. Ei si cand am vazut eu una ca asta, m-am dus la politie si am depus o plangere. In afara de faptul ca m-am dus la postul de control cu plangerea scrisa de acasa, insotita de o declaratie si cu temele foarte bine facute privind articole din lege, proceduri si alte trebuincioase, am lansat in sat zvonuri despre prietenii mamei mele de la Politia Judeteana. Au venit doi domni de la politie sa faca CFL (cercetare la fata locului). Procesul verbal l-au scris de trei ori deoarece se incapatanau sa scrie ce voiau ei, nu ce vedeau. Cam dupa o saptamana m-a chemat seful de post la el. Si m-a intrebat: „ce vreti sa prindem hotii sau sa va recuperati paguba?”. Iar eu cu mult tupeu (si nervi dedesubtul tupeului) i-am spus ca paguba mai putin ma priveste, cat ma doare sa prinda hotii. El m-a anuntat ca nu au nicio pista. Nu stie de unde sa apuce cazul. Dar mi-a facut rost de 7 pomi. Pe care mi-i i-a dat sa-mi inchida gura. A mea si a prietenilor mamei. I-am spus atunci ca voi lua pomii de mila lor, ca daca nu-i luam se uscau in postul de politie. Dar ca il sfatuiesc sa nu mai spuna la nimeni ce a facut, ca e mare rusine pentru Politia Romana. Apoi l-am intrebat ce ar fi facut daca mi s-ar fi furat masina din curte? A tacut si a lasat capul in jos. Am plantat pomii

Se vede in imagini ca anul trecut principala noastra activitate s-a referit la combaterea buruienilor in speranta ca anul asta vom putea sa plantam un gazon printre pomisori. Am inteles de la diversi oameni ca nu este bine sa semeni printre pomi lucerna sau trifoi. Anul trecut in toamna am completat cu pomisori tot de la Baneasa. Mi-a fost greu sa aleg soiurile deoarece am incercat sa plantam pomi astfel incat toti sa faca fructe. Multi pomisori sunt autosterili, adica nu fac fructe numai cu polnul lor. Astfel incat trebuie sa cauti pomi care sa polenizeze pe ceilalti. Acum gradina arata cam asa:

In plus acum avem un gard inalt construit anul asta, si un caine mare, mare de tot. Un fel de caucazian. Asta pe langa cei trei deja existenti in curte.

Livada deja a inceput sa produca. Anul trecut am avut 2 prune si dintr-un visin vechi si relativ matur (care se afla in curte si pe care il vedeti in a doua fotografie) o strachina de visine, pe care o gasiti pe aici pe blog. In plus anul asta nu am mai imbracat pomisorii in ziare deoarece iepurii nu pot sarii gardul inalt. Poate doar caprioarele. Dar n-am vazut pana acum… in ciuda potentialului cinegetic al zonei: fazani, iepuri, nevastuici.


Anul asta voi stropi din nou cu ulei horticol si cu zeama bordeleza. Voiam sa merg pe agricultura bio dar din pacate produsele bio nu sunt asa de la indemana ca celelalte. Mai pe scurt sunt greu de gasit pe piata. Dupa inmugurire voi vedea ce voi alege – varianta clasica de insecticide si substante antifungice sau varianta bio.

De ziua ta iti urez, puiul mamei, sa fi sanatoasa, norocoasa, sa ai parte in viata de tot ce-ti doresti, sa nu te temi niciodata de nimic, sa ai curaj sa visezi si sa te arunci cu capul inainte pentru visele tale, sa nu te acoperi niciodata cu masti, sa ai putere sa nu judeci pe nimeni, sa iubesti din tot sufletul si sa fi iubita la randul tau, sa tii capul sus de fiecare data si mai presus de toate sa fi prezenta in viata ta in fiecare clipa.

Cu drag,
Mama

La multi ani dragilor! Sa aveti un an bun si luminat, sa va gasiti inspiratia intotdeauna, sa va adunati puterea sa mergeti mai departe. Sa aveti un an in care sa nu lasati capul jos niciodata.

Va fi un an bun, presimt asta. Un an mai bun pentru aceia dintre noi care vom fi mai optimisti, care nu vom astepta nimic de la ceilalti si vom gasi totul in noi insine, pentru aceia care vom reusi sa nu ne mai plangem romaneste pentru ce nu avem si in loc de asta vom inventa. Vom inventa viata de la capat, vom avea curaj sa visam, sa construim, sa nu mai depindem de nimeni. Sa facem anul asta ce n-am facut niciodata si nici nu am indraznit sa visam ca vom face vreodata, sa nu ne para rau de nimic, sa riscam, sa ne aruncam… Sa traim fiecare zi, inainte sa ne traiasca ea
La multi ani!

Nu stiu de ce imi reiau seria publicarilor pe blog (intrerupta de lucrarile de reconstructie a weblog.ro) cu subiectul asta dar o sa o fac.
Stiu, am declarat ca nu fac politica aici si nicaieri altundeva dar nu reusesc sa-mi reprim o nedumerire. In plus de azi dimineata tot citesc pareri pro si contra voturilor din diaspora.
Nedumerirea mea este una simpla: nu inteleg cum de foarte multi oameni, altfel culti si educati si de foarte mult bun simt pe care ii respect, au putut sa voteze un grobian? Cum de oameni, care in alte ipostaze ar face moarte de om impotriva comunistilor il pot vedea pe acest grobian curat la lacrima si necomunist pana la ultima lui hematie (rosie din constructie, nu din fondul secerei si ciocanului).
Cat despre cei din diaspora si votul lor… ce sa spun… sigur si ei sunt romani… dar ei traiesc acolo (din varii motive: printre care se numara comunismul, viata grea si multe altele individuale) si nu se vor supune niciodata legilor romanesti si lipsei acute de solutii in domeniile educatiei, sanatatii, al ordinii publice, al impozitelor, al datoriilor statului si asa mai departe. Sigur si mie mi-ar fi usor sa aleg pentru cineva aflat la mii de kilometri distanta si dupa aceea sa-i scuip pe cei ce au ramas acolo, ca nu sunt in stare sa isi ia soarta in propriile maini.
Dar ma gandesc asa: tot raul spre bine. Sigur exista pe undeva pe aici o lectie de invatat si poate ca este foarte bine ca falimentul sa fie gestionat de cei ce l-au produs.

Si cu asta basta cu politica. De maine ma intorc la ale mele, cu pomisori si sarbatori calde ce se apropie. Mi-a fost dor de voi prieteni si hai sa ridicam capul sus ca ce nu ne omoara, ne intareste si din rele invatam cel mai bine.
Cu mult drag,